Grown-up food

Poate ca devenim adulti cand ne apucam de cumparat si de gatit legumele pe care le-am detestat toata viata, dar acum parca reteta aia pare misto, si e sanatos sa mananci conopida. Ma rog, reteta aia pare misto pentru ca e o conopida inecata in unt si ce poate fi naspa cand e facut la cuptor cu mult unt? Răspuns: nimic. Nici macar mult detestata conopida.
Reteta asta nu e a mea, nu m-ar fi dus nicicand mintea sa cumpar conopida cu alt scop decat sa o pun la murat. E reteta lui Ottolenghi de aici si la mine a ajuns printr-un prieten. Care nu mai e invitat la cina sa manance conopida pentru ca o mananc eu pe toata. Singura.

- o conopida cu frunze
- trei linguri de unt
- doua linguri de ulei de masline
- sare

Optional, un sos de iaurt/smantana. In care eu am pus piper si chimen. Ca de obicei.
(merge si un pic de usturoi, but that's just me)

Se ia conopida, se spala, se tund varfurile frunzelor cat sa se vada 5cm diametru din conopida. Apoi se scufunda 5-6 minute in apa clocotita cu sare. Se scoate, se scurge si se lasa un pic la racorit. Apoi se amesteca untul cu uleiul si se unge bine de tot conopida. Se da la cuptor o ora-doua in functie de marimea conopiduței si, ocazional, se mai unge cu untul care se scurge in tava (170 grade). E gata cand e moale si frunzele sunt bine rumenite. Da, frunzele se mananca si, de fapt, frunzele sunt cel mai misto lucru din reteta asta.